cu blană din mătase
se întorcea pe burtă
se punea pe spate
avea ochi mici de mărgăritar
rotunzi ca două pietre
guriță dulce, urechi pleoștite
și lăbuțe zvelte
piscile-mi sînt dragi
în loc să-mi fac copii
mi-am luat doi pisoiași
și mi i-am făcut fii
copiii mei gînguresc
și dau din ambele lăbuțe
își strigă mama adevărată
cînd mi lipesc de țîță
copii cu blană catifelată
stați în poală la mine
că eu pe nimeni n-am
să țin pe vine
copilașii ăștia fug de mine
mă ocolesc cît pot
că știu că mama lor adevărată
n-are păr maron
haideți copii la mine
haideți să vă țuc
și pe fire de iarbă om sta
și v-oi iubi destul
o să vă învăț să mergeți
și să citiți
și o să mergeți în lume
să propovăduiți
ne-om ține în brațe
și nu v-oi mai lăsa
căci în întreaga lume
e tot ce mi-o rămas
nu v-aș da pe nimic în lume
nici pe-un făt frumos
căci de dragostea de mamă
mi-a fost mie dor